Deindividualizare sau…obscen
Am promis ca blogul asta il facem impreuna: cu subiecte popuse de voi si framantari care nu-mi dau pace mie.
Am vazut mesajul postat de Claudia de mai mult timp si m-am tot gandit cum sa raspund. Trebuie sa spun ca o cunosc pe Claudia si intr-un fel stiu ca e un intelectual cu multa profunzime (mi-a fost studenta:) asa ca ma asteptam la un subiect provocator de la ea.Pana la urma, Claudia se intreba ce ascund pozele cu iz obscent ale celor care se inscriu pe Hi5 sau pesite-uri similare. Evident reactia ei e indreptatita fiindca intr-un poster mai vechi afirmam ca
pozele pe care le postam spun ceva despre noi.
Nu stiu daca e o nevoie de recunoastere si nici nu as putea spune ca e vorba de o inabilitate de a interactiona in viata reala. Singurul lucru care imi vine in minte este un un profund sentiment de deindividualizare, de pierdere in anonimat pe care ti-l ofera internetul, ca un scut invizibil, ca o uniforma, la adapostul privirilor iscoditoare ale ochiului public mereu vigilent la respectarea normelor.
Stiu doar ca atunci cand nu suntem vazuti, cand nu putem fi indetificati, facem lucruri pe care nici cei mai buni prieteni nu le-ar gandi despre noi, tindem sa transgresam normele care ne spun mereu ca trebuie sa fim frumosi, decenti, sensibili, morali. Internetul ofera supapa asta. Daca spun ca aceia care-si posteaza portrete indecente cu ei insisi nu sunt neaparat persone inadaptate, incapabile, bolnave , ci pur si simplu oameni care au o nevoie profunda de a scapa de normele care ii constrag, evident ca o ipoteza posibila, va dezamagesc oare?
Cei mai multi dintre ei se ascund in spatele pseudonimelor si in spatele ecranului, asa cum altii deseneaza graffitti la adapostul intunericului, injura in intimatatea partamentului propriu sau cand microfonul nu e deschis sau sustrag cateva bomboane dintr-un borcan la vedere, cand vanzatoarea s-a intors cu spatele. Jocul de a incalca norma cand practic nu mai trebuie sa mentii o impresie face cu ochiul oricui.
Totusi de ce in felul asta? De ce nu putem incalca alte norme? Internetul este totusi o modalitate limitata de a te juca cu proria identitate: ce spui, cum arati ,sau ce nickname ai…cam astea sunt posibilitatile. Si nu toate lumea are talent la scris:)
Interesanta legatura dintre pozele obscne si practica graffiti in intuneric. Cumva din aceeasi categorie e si o obsesie despre care am citit de curand: furtul. Femei instarite, mature si indestulate nu se pot dezice de placerea pe care o primesc furnad haine sau alte lucruri chiar si cu riscul(sau mai ales) de a fi prinse si rusinate in public. Tind sa cred ca e aceeasi placere oferita de ruperea barierilor, de a face ceva extraordinar, periculos. Un soi de adrenalina care lipseste din viata omului modern captiv al sigurantei sociale.
Pe de alta parte, am impresia ca pozele obscene(si aici ma refer la cele care nu au nici o latura artistica si nici o intentie a autorului de a-si prezenta corpul intr-un soi de arta erotica) mai au o sursa: reactia pe care o provoaca celorlati. Multe persoane primesc placere de la impresiile puternice pe care le transmit: groaza, soc, uimire, chiar dezgust. Poate fiindca duc o lipsa e atentie. Poate fiindca nu au reusit vreodata sa produca alte impresii. Pana la urma, constient sau nu, omul e intr-o continua cautare de atentie si aprobare.
Marina — April 30, 2009 @ 8:57 pm
Cei care picteaza graffiti pe intuneric o fac pentru ca nu pot pe lumina. Ar fi arestati pentru vandalizarea spatiului public. Or cazurile fotografiilor obscene (greseala de tehnoredactare cu “obscent” o consider un act ratat plin de semnificatii: obscen + scent (adica parfum - nu intamplator era pus “iz” in fata) … ) nu intra in aceasta categorie pentru ca nu exista infractiunea de vandalizare a spatiului public virtual, afaik. Si nici nu cred ca o pagina de hi5 e tocmai un spatiu public. O poarta deschisa care te invita in gradina din fata unei case private ramane totusi o atentionare ca iesi din spatiul public.
BalDoVin — May 5, 2009 @ 11:33 am
Asteptam detalii despre lansarea cartii dumneavoastra din data 11 mai 2009.Scrieti si pe blog despre carte.
Cristina Raducu — May 8, 2009 @ 6:42 pm
Felicitari pentru blog. Uite ca acum am aflat si eu… se pare ca nici tu nu scrii mai des ca mine..
Legat de subiect - in Adevarul este un articol despre pitipoance care prezinta niste ipoteze cu privire la amplasarea pozelor obscene sau aproape pe internet. Nu stiu exact linkul - l-am primit si eu zilele trecute de la o prietena.
PS: Simpatic era si faptul ca articolul este scris de Andreea Marin si ma intreb daca era acea AM.
Alexandra — May 14, 2009 @ 9:51 am
Nu toata lumea are talent la scris, da. Insa Internetul este un spatiu al tuturor. Nu consider ca trebuie sa scrii neaparat cu simt artistic ca sa ai “dreptul” la expunere. Pot intelege chiar si incalcarea normelor, ascunderea in spatele unor alte imagini decat cele reale. De multe ori, de cele mai multe ori, anonimatul iti da curajul de a face, de a scrie ce simti, ce crezi cu adevarat. Exista insa si o alta fateta, mai neagra, in care se merge la extrem. Asta e insa alta poveste!
http://laurazaharia.blogspot.com/
LZ — May 15, 2009 @ 2:53 pm